„Lacrima care vede. Față în față cu scriitorul-academician Nicolae Dabija”, a fost genericul unui spectacol extraordinar, dedicat poetului, prozatorului, publicistului, istoricului literar și omului politic Nicolae Dabija, cu prilejul celor 70 de ani împliniți. Regalul literar-muzical, cum l-a numit Ministrul Educației, Culturii și Cercetării, Monica Babuc, prezentă la eveniment, s-a desfășurat în seara zilei de 21 mai 2019, în incinta Palatului Național ,,Nicolae Sulac” și a adunat împreună iubitori ai poeziei poetului renașterii naționale, profesori, oameni de cultură din toate raioanele Republicii Moldova, inclusiv, fratele Vladimir și sora Nina. În sală au fost prezenți mulți prieteni ai scriitorului – compozitorul-academician Eugen Doga, Vasile Tărițeanu, venit de la Bucovina, ministru, secretar de stat Victor Alexeev de la București, dar și unul dintre cei mai mari poeți ai Europei, prietenul său de la Craiova, Ioan Deaconescu.

 

Ministrul Babuc i-a adresat protagonistului serii un mesaj de felicitare, în care a subliniat contribuția marelui intelectual la dezvoltarea culturii naționale. „Nicolae Dabija, poetul nepereche, îmi permit să spun așa, Nicolae Dabija înțeleptul, Nicolae Dabija savantul, Nicolae Dabija omul. De când îl cunosc, în primul rând, prin creația sa, am rămas mereu fascinată de această complexitate a personalității lui Dabija, de la versurile sale absolut inspirate pe care le cunoașteți și le cunoaștem foarte bine, inclusiv, prin intermediul unor cântece care au devenit arhipopulare la noi, de la „Balada”, „Prea curată-i fața pâinii” și multe, multe altele, de la fenomenala sa prestație în calitate de redactor șef al Literaturii și Arta, ziarul care a constituit pentru moldoveni adevărat izvor de renaștere națională”, a remarcat oficialul, amintind că poezia lui Nicolae Dabija a fost alături de noi în anii mișcării de eliberare și renaștere națională și de la Declararea Independenței Republicii Moldova încoace. Ministrul a avut a-i spune scriitorului ceea ce îi spune de fiecare dată când îl întâlnește: „Dor mi-e de Dumneavoastră ca unui zid de o fereastră”, având senzația că aceste versuri pe cât de scurte, pe atât și de profunde, este întregul Nicolae Dabija. „În această seară, muzica și poezia se iau de mână într-un regal literar-muzical de excepție, dedicat marelui poet și savant contemporan al întregului spațiu românesc, care, prin munca, credința şi talentul literar a reînviat tradițiile noastre seculare, devenind simbol al smereniei, dar și al curajului acestui neam”, a mai spus demnitarul.

 

Spectacolul a început cu câteva mărturisiri ale omagiatului, prima dintre ele fiind că se consideră un om privilegiat. De ce? „Nu știu de ce am impresia că eu mi-am ales locul în care să mă nasc, că eu mi-am ales părinții pe care i-am avut, că eu mi-am ales colțul de țară, ca o rană în care să viețuiesc, că eu mi-am ales limba care să fie cea mai a mea, că eu mi-am ales timp în care să viețuiesc la încrengătura dintre două secole, între două milenii, să fiu martor a prăbușirii de imperii, de ideologii războinice. Deci, mă consider un om privilegiat și datorez devenirea destinului meu părinților mei și profesorilor, învățătorilor pe care i-am avut. Lor, părinților, profesorilor și învățătorilor mei și ai noștri, aș vrea cu permisiunea dumneavoastră să le dedic această seară”, a spus maestrul slovei Nicolae Dabija, care, la aceste cuvinte de recunoștință, a sculat în picioare numerosul public. Îi este recunoscător mamei sale Cristina, pentru că așa cum consideră el, de la ea a deprins dragostea pentru frumos. Își aduce aminte când era copil, se ducea cu ea la horele, la nunțile, la petrecerile din sat. O ținea de mână, se uita prin jur și se întreba. „Oare și ceilalți copii văd că mama mea este cea mai frumoasă din sat?”  După aceea, a fost și în centrul raional. O altă mamă mai frumoasă ca a sa nu a fost nici în centrul raional. „Cred că sufletul pe care-l am este al ei, al mamei, de la ea am deprins sufletul, de la ea am deprins curajul”, își aminti cu drag și lumină, copilul de atunci, Nicu. Deși viața de multe ori a procedat cu el dur, l-a aruncat în iureșul evenimentelor, a contat pe el, adică, aproape de unul singur a găsit drumul spre mama. De aceea, a sugerat poetul, aceasta este o lecție și pentru cei care vor să învețe înotul în apele tulburate ale vieții, să nu aștepte cineva să-i învețe, viața te învață.     

Pe parcursul serii, Nicolae Dabija a relatat și despre multe alte povestioare, unele mai triste și dureroase, altele mai haioase, mai ales, care erau cu trimitere la copilăria sa, toate însă erau prezentate ca o lecție de viață, bune de reținut. De la tatăl său Serafim a învățat, ar crede, cei 7 ani de acasă. Tatăl său spunea tinerilor care erau obraznici o frază, care a memorizat-o pentru totdeauna „Măi, tu când vorbești, să taci” și tot tata l-a învățat disciplina interioară. L-a învățat să facă lucrul până la capăt, iar această învățătură avea să devină pentru viitorul poet, scriitor și publicist, o lecție pentru toată viața. Unul din învățătorii săi a fost și bunicul Ion Dabija, care dintre toți nepoții l-a ales pe el, ca să-i scrie scrisori părintelui Serafim Dabija care făcea închisoare la Polul Nord. De la bunica Ana Dabija a învățat să citească dincolo de cuvinte. Bunica lui avea o biblioteca enormă, dar era compusă dintr-o singură carte, pe care a citit-o toată viața și o mai citește și până acum, bănuiește, din Ceruri. Când a murit a rugat să i se pună pe piept acea carte ca ea să citească și dincolo. Aceasta era Biblia.

 

Un Laudatio a venit de la unul din invitații de onoare ai regalului literar-muzical, criticul și istoricul literar, eminescologul, academician Mihai Cimpoi, care a făcut o mărturisire, despre poetul și ochiul al treilea, dar și despre cum s-au cunoscut acum 50 de ani, cu cel care avea să devină unul cei mai îndrăgiți poeți. Venea un tânăr, foarte tânăr, își amintește academicianul, însoțit de Nicolae Croitorul, ca să-i găsească un consultant literar, să-i scrie o binecuvântare. După ce a citit ce i s-a prezentat, consultantul literar a fost încântat de prospețimea și nemarginalitatea versurilor și i-a scris acea binecuvântare. „Tânărul de atunci era Nicolae Dabija, iar consultantul eram eu. Nu e bine să faci așa elogiu, dar a fost așa un fir literar. Cum să nu te lauzi cu el și mai câștigi și aplauze...”, a relatat, în stilul său presărat cu umoru-i fin savantul Cimpoi. Criticul literar a specificat faptul că volumul „Ochiul al treilea” care l-a consacrat și care a fost un volum de referință a unei generații, volum care a și dat denumire acelei generații, generația cu ochiul al treilea, așa a intrat ea, fiind și continuitoarea generației lui Grigore Vieru și ochiul al treilea, desigur că însemna o viziune mai aprofundată asupra lumii. A venit apoi în frunte Nicolae Dabija, în fruntea Literaturii și Artei, un ziar care a fost, de fapt, ziarul renașterii naționale. Deși autorităților nu le plăcea ziarul, și motivul era cunoscut, tirajul era uluitor, iar aceasta însemna nu altceva, decât buna calitate a hebdomadarului. „Acum sigur că a venit și o altă generație, prozatorul Nicolae Dabija, făcea teme pentru acasă, are și volumul de referință „Tema pentru acasă”, a subliniat acad. Cimpoi, accentuând că romanul este tradus în multe limbi și a devenit cel mai citit roman al unui scriitor din țară.

 

De la spectacolul dedicat scriitorului Nicolae Dabija nu putea lipsi un alt mare intelectual, scriitor, psiholog, publicist și pedagog, fondatorul și directorul Liceului de Inventică și Creativitate „Prometeu-Prim”, Aurelian Silvestru. Publicistul a explicat în ce constă fenomenul Nicolae Dabija și cum se poate ca același om să fie deopotrivă talentat și în poezie, și proză, și publicistică… Se cunoaște cu Nicolae Dabija încă din adolescență de la Facultatea de Filologie, atunci când s-au împrietenit și de atunci nu s-au certat și nu sa-u despărțit. Prietenia, a reliefat directorul Liceului, este un scut pe care nu-l vezi, dar îl simți mereu alături ca pe o garanție a faptului că două suflete pot trăi cu aceleași inimi. Pedagogul a vorbit despre prietenie, personalitatea prietenului său, Nicolae Dabija, despre secretul lui care este învățătura și muncă, dar și despre suferință, mama lui Nicolae Dabija știind că îl călăuzește pe un drum al durerii și al suferinței. „Suferința, să știți că nici un drum presărat cu flori nu duce spre glorie, oamenii mari din literatură au fost cei care au suferit”, a spus Aurelian Silvestru, iar Nicolae Dabija a ales să se nască în sânul poporului român pentru a sluji cu credință și a ajuta să se înalțe cât mai mult de asupra cerului. Directorul nu a venit de unul singur la spectacol, ci cu corul Liceului Prometeu care au interpretat „Prefață la Mateevici”, pe versurile poetului Dabija.

 

Alături de scriitorul Nicolae Dabija a fost fiica Doina Dabija, care a ținut un discurs emoționant, ce a fost mai curând o desfătare, iar prin relatările ei de încântare pentru că este privilegiată, avându-l ca tată pe Nicolae Dabija, a provocat și publicului o bucurie și un sentiment de profundă admirație. Ce poate bucura mai mult decât recunoștința copilului pentru ce este părintele său…

 

O adevărată revelație a fost prezența actorilor Ninela Carnfil, Vitalie Rusu, Nicolae Jelescu, Ana Bunescu, precum și Veta Ghimpu-Munteanu, Maria Iliuţ, Maria Mocanu, Ansamblul de dansuri „Mărțișorul”, Ansamblul folcloric al surorilor Osoianu ș.a., acompaniați de Orchestra Simfonică Naţională a Companiei „Teleradio-Moldova” și Orchestra Naţională de muzică populară „Lăutarii”, dirijor Nicolae Botgros.

 

Și pentru că Nicolae Dabija mereu afirmă că s-a născut într-o bibliotecă, și-a dorit ca și alți copii să se poată lăuda cu acest frumos exemplu. Iar acest lucru nu poate fi demonstrat altfel sau doar prin cuvinte, decât prin a face un gest pe măsura acestora. Astfel, scriitorul a făcut o donație de carte, intitulând-o sugestiv „Pe urmele lui Orfeu”, beneficiari fiind câteva licee din Chișinău, dar și din raioane, inclusiv Liceul  Liceului de Inventică și Creativitate „Prometeu-Prim”, Gimnaziul din Pânzăreni, primul care a pus numele scriitorului, Liceul din Codreni, Cimișlia, Liceul Heciu Vechi, Sângerei etc.

 

Scriitorul Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948 în satul Codreni, raionul Cimișlia. În 1972 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. În 1975 a debutat cu volumul de versuri „Ochiul al treilea”, urmat de cărțile de poezie „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă sub cămașă”, „Lacrima care vede”, „Oul de piatră”, „Cerul lăuntric”, „Tăceri asurzitoare”, „Mierla domesticită”, „Fotograful de fulgere”, „Maraton printre gloanțe”, „Psalmi de dragoste” ș.a.

 

Este membru corespondent al Academiei de Știinţe a Republicii Moldova, membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere (L’Académie Européenne des Sciences, des Arts et des Lettres - ALESAL) cu sediul la Paris, laureat al Premiului Național.

 

Eugenia Tofan,

Serviciul de Presă al AȘM