Eugen Doga: „Eu sunt satisfăcut că într-o măsură oarecare mi-am împlinit datoria față de chipul mamei, de memoria legată de ființa care mi-a dat viață”

Compozitorul Eugen Doga a dat din nou lovitura. Deși s-ar părea că ne obișnuisem deja cu farmecul muzicii pe care o ascultăm din copilărie, o ascultăm totuși de fiecare dată cu fascinația unor emoții aproape nefirești, cu o încântare ce ne umple sufletul de admirație, cu un fior pătrunzător, ce ne trezește iar și iar sentimentul de mândrie că e al nostru, mândrie pe care de multe ori nici n-o poți descrie așa cum o simți și cum o trăiești. Cam asta au simțit și au trăit iubitorii creației compozitorului național și universal Eugen Doga în seara de 16 mai, unde maestrul i-a invitat, la Palatul Național, la un spectacol de mare angajament. În pași de Vals, cu Rugăciunea în gând și în murmur, cu chipul luminos al Mamei Elisaveta gravat pe suflet, dar și în licărul ochilor, cel mai cunoscut și iubit compozitor contemporan s-a întors pe „Drumul amintirilor…” la Casa părintească, la Codrii străbuni, la Prietenii de crez și suflet, la cei care i-au fost și îi sunt reper în viață, Soție, Fiică și Nepot, oferindu-ne în același timp o lecție de istorie, o lecție de patriotism, o lecție de viață, verticalitate, omenie, o lecție de dragoste pentru ființele apropiate, pentru muzică, muzică care ne alină și ne mângâie cele mai ascunse colțuri ale sufletului, ne ajută să trecem altfel prin anumite momente ale vieții.

 

Deși artistul nu o dată a afirmat că muzica nu are naționalitate, totuși crede că ea trebuie să aibă rădăcini, iar întoarcerea sa pe Drumul amintirilor ne-a transmis mesajul clar că muzica lui are rădăcini. Un spectacol, pe care maestrul Doga l-a dedicat ființei celei mai dragi care i-a dat viață, mama, ne-a răvășit sufletele și simțirea, făcându-ne să trăim momente de rară profunzime.

 

La concert au fost prezenți prim-ministrul Pavel Filip, ministrul Educației, Culturii și Cercetării, Monica Babuc, oficiali, oameni de cultură. Printre distinșii invitați s-au numărat și președintele AȘM, acad. Ion Tighineanu, academicienii Boris Gaina și Mitrofan Ciobanu. „Astăzi vom face o incursiune în fascinanta creație a iubitului nostru compozitor Eugen Doga, creație care, în toate ipostazele sale, abundă în emoție și autenticitate”, avea să spună ministrul Babuc, precizând că spectacolul ,,Drumul amintirilor…” este dedicat geniului muzicii, Eugen Doga, cel care de-a lungul carierei sale a creat opere care vor dăinui în timp, acesta fiind un proiect inedit și o nouă realizare, organizată și susținută de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, în comun cu Palatul Național ,,Nicolae Sulac”. Maestrul i-a mulțumit premierului Pavel Filip pentru susținere și pentru prezența sa la spectacol și publicului că îi este alături și împărtășesc bucuria acestui moment.

 

Alături de artist, pe scenă au urcat nume de artiști consacrați și mut îndrăgiți de publicul spectator, precum Iurie Sadovnic, Mariana Bulicanu, Ana Cernicova, Cătălina Cărăuș, Valeriu Cojocaru, Veaceslav Timofti, Dumitru Mîțu, Vitalie Maciunschi, Vitalie Advahov, Andrei Otean, formațiile ,,Brio Sonores”, ,,DoReDos”, Fuego și Ana Maria Donose din România, care au transmis prin interpretarea lor emoția vibrantă a muzicii și a poeziei din muzică, pe care maestrul o caută necontenit. Artiștii au fost acompaniați de Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naționale ,,Serghei Lunchevici”, dirijor Mihai Agafița, Orchestra Prezidențială a Republicii Moldova, dirijor Leonid Vozniuc Capela Corală Academică ,,Doina”, dirijor Ilona Stepan.

 

Eugen Doga cu gândul la mama. O poartă în amintiri, o poartă în suflet, îi este dor de ea și ne îndeamnă să ne rugăm pentru tot ce avem mai sfânt. Să ne rugăm pentru mama. Dorul și amintirea luminoasă pentru sufletul minunat și pur al mamei, compozitorul le-a adunat în creația Rugăciune, pe versuri de G. Trifan, interpretat în premieră de Vitalie Maciunschi. Clipe de profundă trăire prin emoția transmisă, a fost și momentul când chipul senin al mamei Elisaveta apare proiectat printre stele, pe uriașele monitoare din scenă, iar stelele cădeau necontenit peste fiul ei drag care abia de-și stăpânea rostogolul unei lacrimi, de recunoștință, de dor, de mândrie, dar și de un profund regret că ea, mama lui cu chipul de înger, nu mai este cu el. Pe aceeași undă de maximă intensitate ne-a ținut și Mariana Bulicanu cu Requiem, Chipul Mamei, Ana Maria Donose cu Măicuța mea. Maestrul Eugen Doga a cântat la pian celebrele creații Gingașa și tandra mea fiară, Gramofin, Lamento, lucrare magistrală scrisă în memoria renumitului cineast și bun prieten al maestrului, Emil Loteanu.  

 

Fuego a interpretat piesa Lumina mea, una din piesele pe care compozitorul a scris-o cu dragoste pentru artist. „Vă mărturisesc că am foarte mari emoții, asta pentru că sunt lângă maestrul Eugen Doga”, a spus interpretul, mulțumindu-i maestrului pentru că a scris piese special pentru el, iar maestrul Doga, la rândul său, i-a mulțumit lui Fuego pentru că a venit la Chișinău, pentru că, spune compozitorul, „noi suntem foarte departe, căci suntem foarte aproape”. De asemenea, Fuego s-a lansat și într-o premieră cu formația ,,Brio Sonores”, care au cântat legendara creație „Codrii mei bătrâni”.
 

Și pentru că îndrăgitul compozitor a scris muzică și pe înțelesul copiilor, pe înțelesul copilului din noi, maestrul Doga rămâne a fi și un copil în lumea copilăriei, iar acest lucru a fost demonstrat de apariția spectaculoasă a Coralei „Vocile Primăverii”, Corului Liceului de Muzică „S. Rahmaninov” și Studioului de balet „Soarele”, care ne-a amintit de celebrele creații „Maria-Mirabela”, „Răsai Soare”, „Un cal alb”, „Geografie”, „Sus pe cer”, scrisă pentru fiica Viorica și alte piese care ne-au dus în miraculosul și feericul vis al copilăriei.

 

Lecția de istorie, patriotism și dragoste de țară avea s-o învățăm din sfârșitul părții a doua a spectacolului, care a ridicat în picioare numerosul public spectator la interpretarea compoziției muzicale „Imnul lui Ștefan cel Mare”, o lucrare de excepție din creația maestrului Doga pe versurile lui Eminescu, interpretat de Valeriu Cojocaru. O premieră pentru Chișinău a fost și Imnul lui Mihai Viteazul, un oratoriu de excepție și un proiect de anvergură realizat la invitația și propunerea Operei Române Craiova, cu prilejul Centenarului Marii Uniri, acesta fiind un omagiu celui care a gravat în conștiința noastră idealul unității de neam și de țară.

 

Cu emoțiile care părea că îi străpungeau sufletul, cu inima care stătea să iasă din piept, maestrul Eugen Doga stătea neclintit în scena și orice cuvinte am așeza în acest context, nu ar putea reda și transmite trăirea acelui moment pe care o puteai citi pe chipul său, care va rămâne mereu în inimile noastre, precum și imensitatea harului și talentului cu care ne-a dus bunul și frumosul nume de țara. Privei cu lacrimi în ochi și cu respirația întreruptă la Omul care ne dăruiește atâția ani lumină și ne dă farmec vieții noastre, ne deschide sufletele către frumos si sublim.

 

Un spectacol simțit, un spectacol trăit, trăit cu mult fior și sorbit cu ochii, cu ochii în lacrimi,  cu lacrimi de fericire, mândrie și onoare și cu multe, multe noduri în gât.

 

 „Eu sunt satisfăcut că într-o măsură oarecare mi-am împlinit datoria față de chipul mamei, de memoria legată de ființa care mi-a dat viață, de memoria, de fapt, acelor oameni care au fost alături de mama și care m-au pus și pe mine la cale, de același Pablo Giovanni Baccini care, într-adevăr, nu știu dacă era Doga acela care sunt astăzi”, a spus compozitorul Doga, cu recunoștință pentru susținere, organizare și prezența la spectacol. Este foarte bucuros că a avut șansa de a scrie aceste rugăciuni pe versurile lui Eminescu și a G. Trifan, mărturisind că le-a scris fără eforturi și asta pentru ele sunt sincere, sunt firești. Se roagă doar de sănătate și dacă bunul Dumnezeu va fi îngăduitor, ar vrea să întoarcă acest „avans” pe care i l-a dat Dumnezeu, el trebuie convertit în ceva concret, în cazul său, în lucrări și opere pentru cei care știu să asculte și să asculte, să înțeleagă și să trăiască farmecul muzicii.

 

Spectacolul acesta, s-a destăinuit artistul, i-a șters toate bănuielile și liniile negre, care erau ca niște sfori în care se împiedica și care îl țineau în nesomn în plină noapte. A uitat de ele, când a văzut sala plină, emoțiile publicului, că cineva chiar lăcrima, aceasta fiind ca o remunerare, fiindcă altfel e trist de a trăi, este certitudinea maestrului.  „Eu cred că e o mai mare fericire, decât a avea câteva milioane și nimeni nu te observă. De aceea, mulțumesc că am prieteni, a avut cine să mă susțină în măsura potrivită, concertul a fost realizat, publicul a ascultat cu interes, artiștii au venit și au depus la maxim forțele și capacitățile artistice și eu mă duc acasă liniștit, fiindcă spectacolul „Drumul amintirilor…” a fost o împlinire pentru mine la etapa aceasta. Doresc la toată lumea să ne înțelegem, să ne cunoaștem, fiindcă unde este cunoaștere este și iubire”, a spus la finele spectacolului celebrul artist Eugen Doga.    

 

Eugenia Tofan,

Serviciul de Presă al AȘM