Valeriu Bujoreanus-a născut la 24 decembrie 1940 în satul Larga, r-nul Briceni în pragul celui de-al doilea război, care i-a răpit tatăl, lăsându-l să crească fără ca să-i cunoască dragostea şi poveţele. Provine dintr-o familie simplă, dar cu multe obârşii şi exigenţe. Născut în toiul crivăţului, a primit în dar căldura sufletească a mamei pe care a moştenit-o şi a transmis-o fiicei şi nepoţilor. Fiind unicul copil în familie, mama dumnealui s-a străduit să-i cultive responsabilitate în tot ce făcea, s-ăi uşureze povara acelor timpuri de restrişte prin dragostea de mamă şi tot frumosul pe care îl putea cuprinde o fiinţă.

 

După absolvirea şcolii medii din satul natal, devine student la Institutul Pedagogic de Stat „T.Şevcenco” din Tiraspol. Dragostea de natură îl face să urmeze facultatea de Biologie şi Chimie, unde îşi leagă destinul de studiul în domeniul ştiinţelor vieţii.

 

Activitatea ştiinţifică o începe în a.1965 în calitate de laborant superior în cadrul filialei Ungheni a Secţiei de Microbiologie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pe care o întrerupe pentru o perioadă de 8 luni, timp în care realizează serviciul militar în rândurile Armatei Sovietice. Peste doi ani este admis la studii în doctorantură în cadrul Academiei de Ştiinţe la specialitatea Botanică. Tematica cercetărilor a fost axată pe aspecte absolut inovative pentru acea perioadă de timp din domeniul citologiei vegetale, având ca metodă de studiu microscopia electronică. Graţie abilităţilor şi acurateţei în efectuarea cercetărilor ştiinţifice obţine rezultate unicate, realizând teza de doctor în biologie pe care o susţine în anul 1980. Urmează o ascensiune de funcţii în ierarhia academică – cercetător ştiinţific inferior, cercetător ştiinţific superior, etc. executate în laboratorul Structură şi ultrastructură a plantelor, condus de academicianul Boris MATIENCO, apoi în laboratorul de Virusologie al Secţiei de Microbiologie, condus de membrul corespondent al AŞM Mihai MOLDOVAN. După un accident aviatic fatal al acestuia, în anul 1983 preia conducerea laboratorului, care ulterior este reorganizat în „Metode biologice de inducere a variabilităţii” fiind transferat în cadrul Secţiei de Genetică a Plantelor a AŞM, iar începând cu 1985 intră în componenţa Institutului de Genetică Ecologică al AŞM. Ulterior laboratorul este reorientat tematic și denumit în „Biotehnologii vegetale” pe care îl conduce până în 2012.

 

Doctorul BUJOREANU V. activează în Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecție a Plantelor din primele zile de instituire a instituţiei, trăind toate evenimentele nu doar ca cercetător, ci şi ca persoană responsabilă de activitatea de cercetare, deţinând funcţia de director adjunct pe probleme de ştiinţă pe o perioadă de 15 ani (1991-2006). Problemele abordate în activitatea ştiinţifică au fost orientate spre soluţionarea unor obiective de pionierat, care şi la momentul actual, rămân a fi inovative şi de interes. Prin cercetările realizate pe parcursul a mai multor ani a fost acumulat un material factologic ce a condus la formularea ipotezei privitor utilizarea virusurilor fitopatogene în calitate de inductori ai variabilităţii genetice la plantele de cultură, fiind apreciată influența infecţiilor virale asupra materialului genetic al gazdei. În acest context au fost determinate reacţiile de răspuns a plantelor de cultură la infectarea acestora cu virusuri la diferite nivele de cercetare, apreciat gradul de atac al fitovirusurilor în generarea diversităţii genetice, evaluat impactul pozitiv al diferitor virusuri în inducerea variaţiilor somaclonale, elaborate tehnici neconveţionale de extindere a spectrului şi nivelului de recombinare, confirmate prin 6 brevete de invenţii. O altă direcţie prioritară a tematicei de cercetare cu referinţă la biotenologiile vegetale ţine de obţinerea materialului devirozat şi multiplicarea materialului iniţial valoros prin tehnici in vitro.  

 

Cercetătorul BUJOREANU V. a  fost și va rămâne cunoscut de comunitatea ştiinţifică din ţară şi peste hotarele ei prin lucrările ce ţin de anatomia vegetală, structura şi ultrastructura plantelor în condiţii de patogeneză virală, fiind autor a peste 175 lucrări ştiinţifice publicate, inclusiv 3 monografii, 8 brevete de invenţii, 2 soiuri de plante. A realizat cu succes o activitatea prodigioasă de pregătire a cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare. Sub conducerea dumnealui au fost pregătite şi susţinute 7 teze de doctor în științe.

 

Realizările doctorului Valeriu BUJOREANU au fost apreciate cu diverse distincții, medalii. Pentru activitatea de cercetare și managerială a fost distins cu ordinul „Gloria Muncii” (2011). 

 

În aceste clipe cernite suntem alături de familia, rudele, prietenii şi colegii, celui care a fost doctorul în științe biologice, Valeriu BUJOREANU, exprimându-le sincere condoleanţe şi sentimente de profundă compasiune.