DISTINS SAVANT ÎN FIZIOLOGIA PLANTELOR

Născut la 5 iulie 1932, în s. Măcăreşti, judeţul Ungheni.
Savant în domeniul fiziologiei plantelor. Doctor habilitat în biologie (1974). Profesor universitar (1982). Membru corespondent (1989) şi membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992).

Academicianul Gheorghe Şişcanu la 5 iulie anul curent a împlinit 85 de ani din ziua naşterii şi 59 ani de activitate ştiinţifico-organizatorică, didactică şi obştească. Fiind dotat de la natură cu capacităţi deosebite, obţinând o pregătire profesională profundă, s-a sacrificat zi de zi întru prosperarea fiziologiei plantelor, ce i-a permis de a realiza cercetări la cel mai înalt nivel ştiinţific, dobândind un renume bine meritat în domeniul fotosintezei plantelor pomicole.

S-a născut la 5 iulie 1932 în satul Măcăreşti, judeţul Ungheni, Republica Moldova, unde a absolvit şcoala de 8 ani. Continuă studiile la şcoala pedagogică din oraşul Călăraşi, care o absolveşte în a.1952. Studiile superioare le obţine la Institutul Pedagogic din Tiraspol, facultatea de biologie şi chimie (1952-1957). Primii paşi în cercetare i-a întreprins la Institutul de Fiziologie a Plantelor al AŞM (1958-1961) în calitate de doctorand. Munca cu abnegaţie i-a permis de a acumula un vast material experimental în domeniul fiziologiei plantelor, ce a servit ca bază de a susţine cu succes teza de doctor în biologie în anul 1963 şi teza de doctor habilitat în a.1974. În 1982 pentru activitatea didactică prodigioasă doctorul habilitat Gh. Şişcanu obţine titlul de profesor universitar.

Competenţa profesională, rezultatele ştiinţifice obţinute de o înaltă valoare teoretică şi aplicativă, au fost recunoscute de savanţii din ţară, acordându-i-se în a.1989 titlul de membru corespondent, iar în anul 1992 - membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Graţie calităţilor organizatorice, spiritului creativ academicianul Gheorghe Şişcanu a exercitat în perioada 1990-2000 funcţia de Secretar ştiinţific general al AŞM. A participat nemijlocit la elaborarea Legii cu privire la Academia de Ştiinţe a Moldovei şi Concepţiei, privind reforma sferei cercetare-dezvoltare. Şi-a adus aportul considerabil în menţinerea relaţiilor dintre AŞM şi Asociaţia Internaţională a Academiilor cu sediul la Kiev. Paralel cu activitatea managerială în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei continuă şi activitatea ştiinţifică. În 1975 a fondat Laboratorul de Fotosinteză al Institutului de Fiziologie a Plantelor al AŞM, actualmente Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecție a Plantelor al AŞM.

La diferite etape ale activităţii sale şi-a desăvârşit profesionalismul în cercetare prin stagiile efectuate într-un şir de centre ştiinţifice din Moscova (1959-1960, 1961-1974), Sankt-Petersburg (1960,1970), Kiev (1960,1985), Minsk (1971) ş.a. Începând cu anul 1958 şi până în prezent, distinsul fiziolog, academicianul Gh. Şişcanu şi-a consacrat activitatea ştiinţifică studiului particularităţilor funcţionării aparatului fotosintetic la plantele pomicole. A elaborat şi dezvoltat teoria productivităţii fotosintetice a plantelor. A adus o importantă contribuţie în studierea particularităţilor funcţionării aparatului fotosintetic la plantele de cultură. Cu participarea nemijlocită a profesorului universitar Gh. Şişcanu s-a studiat rolul reacţiilor adaptive ale aparatului fotosintetic în reglarea productivităţii şi rezistenţei plantelor la acţiunea factorilor ecologici nefavorabili. A stabilit fenomene noi de interacţiune ale organelor plantelor în formarea reacţiei de răspuns la factori stresogeni, au fost evidenţiate legităţile relaţiilor donator – acceptor în reglarea procesului de producţie şi rezistenţă a plantelor. S-a stabilit, că plantele nealtoite de zarzăr şi cele altoite de cais prezintă diferite sisteme donator - acceptor. A demonstrat, că plantele de zarzăr şi de cais posedă caracteristici fotosintetice individuale, asigurate de particularităţi morfo- funcţionale ce influenţează relaţiile donator – acceptor, acumularea şi repartiţia biomasei în întreaga plantă. Unul din factorii ce determină intensificarea activităţii fotosintetice la plantele de cais, în comparaţie cu cele de zarzăr, este concentraţia mai mare a unităţilor structural - funcţionale ale aparatului fotosintetic. Activitatea înaltă a sinkurilor (zonele de creştere şi de depozitare) au determinat o acumulare de biomasă de 2 ori mai mare la cais faţă de zarzăr.

În baza rezultatelor obţinute au fost elaborate recomandări privitor tratarea plantelor pomicole cu preparatele Melongozidă O şi Capsicozidă (compuşi de provenienţă vegetală) în combinaţie cu microelementele Zn, Mn şi B, în calitate de supliment la administrarea de bază a îngrăşămintelor şi alte procedee agrotehnice utilizate la cultivarea pomilor de măr, cais şi piersic. În cercetările sale un loc aparte ocupă studierea coroanei pomilor fructiferi în optimizarea procesului de fotosinteză. Determinarea legităţilor de activitate fotosintetică a frunzelor, în funcţie de poziţia lor pe coroană şi de constituţia acesteia, cât şi influenţei speciei şi portaltoiului asupra intensităţii fotosintezei, i-au permis autorului să propună procedee de modulare a fotosintezei sub influenţa factorilor exogeni şi endogeni. De o apreciere înaltă se bucură lucrările dlui Gh. Şişcanu ce ţin de studierea particularităţilor de interconexiune a activităţii fotosintetice a aparatului de asimilare şi funcţiei metabolice a sistemului radicular al pomilor fructiferi. Aceste rezultate ştiinţifice obţinute de academicianul Gh. Şişcanu au fost incluse în manualul „Fiziologia plantelor pomicole”, editat în anul 1978 la Berlin în limba germană, şi apoi în 1982 tradus în limba rusă. În baza cercetărilor efectuate de către autor este stabilită posibilitatea pronosticării şi aprecierii combinărilor de altoi - portaltoi, conform indicilor fiziologici şi biochimici. Este descrisă acţiunea fotosintetică a unui şir de combinaţii de altoire şi estimate plantele cu caracteristici fotosintetice performante şi corespunzător cu o productivitate mai sporită.

În baza datelor bibliografice şi propriilor rezultate experimentale de mulţi ani, autorul a elaborat o nouă concepţie, conform căreia relaţiile donor - acceptor poartă un caracter polifuncţional şi au valoare semnificativă ca parte componentă a sistemelor de integrare la nivel de organism, ce se reflectă îndeosebi în condiţiile acţiunii factorilor stresogeni. La baza menţinerii efectului dinamic de integrare stă reglarea coordonativă a forţei de acţiune a organelor în creştere şi celor de depozitare, intensităţii reacţiilor metabolice, care asigură asimilarea carbonului şi azotului, precum şi dimensiunii, direcţiei fluxului de asimilate. Aceasta se obţine pe parcursul desfăşurării procesului de adaptare, care permite realizarea adecvată şi mai completă a potenţialului de productivitate şi toleranţă a plantelor.
Autorul argumentează că relaţiile donor - acceptor, ce controlează procesele de creştere şi fotosinteză, sunt condiţionate de activitatea centrelor de atracţie. Pe parcursul vegetării acestea apar succesiv, însă la anumite etape de dezvoltare se pot constitui câteva zone de consum. În aşa situaţii intensitatea şi direcţia fluxului de transport al asimilatelor depinde de capacitatea de atracţie a acestora.
Pedagog prin vocaţie, academicianul, profesorul universitar Gh. Şişcanu contribuie în mod direct la pregătirea specialiştilor în domeniul biologiei, activând mai bine de 20 de ani la catedra Universităţii de Stat din Moldova. Indiscutabil este şi aportul academicianului Gheorghe Şişcanu în pregătirea cadrelor de înaltă calificare: sub tutela Dumnealui au fost susţinute 15 teze de doctor în biologie. O perioadă îndelungată conduce Consiliul ştiinţific specializat pentru susţinerea tezelor de doctorat la specialitatea 03.00.12-Fiziologie vegetală în calitate de preşedinte. Este antrenat în diferite comisii ale Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare; ex-secretar al Consiliul consultativ de expertiză al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică; membru al Consiliului Directoriu al Societăţii de Fiziologie şi Biochimie Vegetală din Republica Moldova, membru al Federaţiei Europene a Societăţilor de Fiziologie a Plantelor. A fost redactor responsabil şi membru al colegiului de redactare la un şir de reviste de prestigiu, membru al Colegiului de redacţie al Editurii Enciclopedice.

Rezultatele ştiinţifice au fost reflectate în cele peste 280 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 6 monografii, printre care: Фотосинтез яблони (1973), Фотосинтез плодовых растений (1985), Investigaţii în domeniul fotosintezei cireşului (1996), Relaţiile donor-acceptor şi productivitatea plantelor de soia (2001). Relevanţa cercetărilor realizate este confirmată de 10 brevete de invenţii, care au fost prezentate la Saloane şi Expoziţii Naţionale şi Internaţionale şi menţionate cu diplome şi medalii. A prezentat referate ştiinţifice la un şir de foruri ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Pentru activitate fructuoasă, merite deosebite în cercetare, academicianului Gh. Şişcanu i s-a conferit titlul onorific „Om emerit" (1995), „Ordinul Republicii" (1996), medalia „Dimitrie Cantemir" (2002), medalia jubiliară „60 ani de la fondarea primilor instituţii academice din Republica Moldova" (2006).

Cu ocazia acestei onorabile aniversări, exprimăm cele mai sincere sentimente de recunoştinţă pentru aportul în dezvoltarea fiziologiei vegetale, şi-i dorim distinsului savant - fiziolog, profesorului universitar, academicianului Gheorghe Şişcanu multă sănătate, prosperitate, perseverenţă, ani de viaţă lungă sanogenă şi noi realizări.