„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată..." Închinare geniului Mihai Eminescu, Poetul care, potrivit eminescologului Mihai Cimpoi, a fost prin excelenta si om al științei, în domeniile filosofie, lingvistică, astronomie, matematică, economie, științe politice.
ODĂ
(în metru antic)
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ’nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când de-odată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân’ în fund băui voluptatea morţii
Ne ‘ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re ‘nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!
|
