Felicitări cu ocazia celei de-a IX-a ediție a Festivalului Grigore Vieru, a adresat dr.hab. Aurelia Hanganu, Secretar științific general al AȘM. Subliniind importanța  evenimentului, Dna Hanganu a remarcat că festivalul unește, în mod special, pe cei care îl apreciază pe Grigore Vieru, de la mic la mare, și asta pentru că programul de activități conține tot felul de concursuri care sunt destinate tuturor categoriilor de vârstă și pentru toți cei care vor să-l cunoască pe Grigore Vieru mai mult decât l-au cunoscut până acum. În contextul afirmației directorului Bahnaru, potrivit căreia toate curg, toate se schimbă și doar valorile rămân perene, lingvistul Aurelia Hanganu a menționat că Grigore Vieru este o valoare, din momentul în care se discută, se citește, se iubește, se învață după această favorabilă și memorabilă „Albinuță”, cu care cresc copiii națiunii noastre și prin care aceștia învață să-și iubească poporul, limba, valoarea, părinții, de acolo de unde pornesc. A dorit participanților la Simpozion discuții frumoase, fluctuante și rodnice în activitățile celor care se îngrijesc și iubesc creația lui Vieru.

 

În cadrul sesiunii de comunicări științifice, doctorul habilitat în filologie, Ion Ciocanu, de la Institutul de Filologie al AȘM, a prezentat comunicarea „Poetul, limba română și noi”, iar dr. Olesea Gârlea a conferențiat la tema „Metamorfozele lacrimii în poezia lui Grigore Vieru”. În intervenția sa, tânăra cercetătoare a menționat că creaţia lui Grigore Vieru te cucereşte prin simplitate şi sensibilitate. Aparenta simplitate care i-a fost de nenumărate ori reproşată cu rea-voinţă, în special, banalitatea şi lipsa de valoare e concretizată şi de conjuncturile unei politici literare restricitve. Temele majore ale liricii vierene, precum mama, copilăria, dragostea, singurătatea, războiul şi rănile sale au contribuit la detaşarea poetului de marele program al realismului socialist, iar cuvântul lacrimă în creația poetului este explorat pentru capacitatea de a exprima tensiunea emoţiei şi este conturat în câteva ipostaze simbolice: semn distinctiv în descrierea portretului iubitei şi al mamei, apă a munţilor, a izvoarelor, a râului, condiţia esenţială a autodefinirii eului liric, simbol al suferinţei şi al durerii, iar surprinsă în toată complexitatea ei semantică ei, lacrima la Grigore Vieru este stea, perlă, iubită, iubire, oglindă a sufletului, soare, rouă, apă mireasă, lapte cristalin, plug, deal de sare, paloş, glonte, clopot, apă vioară, creier de privighetoare, chip de zeu, inimă, iepure. 

 

Din multitudinea de aspecte, pe care ar fi vrut să le invoce acad. Mihai Cimpoi, criticul și istoricul literar, a ales unul singur, considerând că acesta l-ar putea denumi pe Grigore Vieru - constructor de poduri de cărți. Grigore Vieru era și om al cărții, iubea cartea și îi spunea și Domniei Sale adesea că în  preajma cărților se simțea foarte bine, era așa o stare de liniște interioară, de seninătate, de încredere. Grigore Vieru, a subliniat criticul literar, este un liric deosebit și este un poet național și nu trebuie să ne ferim de acest calificativ, fiindcă el a cuprins ființa noastră în toată complexitatea ei. A fost un mare slujitor al limbii române și al adevărului și, bineînțeles, a abordat mari teme, temele eterne ale liricii universale, maternitatea, iubirea, copilăria, sacralitatea, legătura omului cu pământul, iar un cuvânt care îl caracterizează este pe deplin este reazim, care sprijină și dicționarele etimologice le dau și sens faptelor și calității lui. „A fost și un om al Cetății, chiar în vremuri dramatice, în care noi am luptat pentru limba română, pentru valorile noastre, pentru adevărurile despre ființa noastră, despre istoria noastră, așa încât el continuă să fie citit, studiat, scris, ceva mai mult de 20 de cărți, fapt ce nu se întâmplă atât de des în istoria literară”, a spus acad. Cimpoi.

 

„Grigore Vieru a spus, aici, în sediul AȘM, că eu vin din frumusețile limbii române”, a spus în evocarea sa scriitorul, publicistul, Nicolae Dabija, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”, m.c. al AȘM, precizând că Grigore Vieru a fost unul din cei care nu doar a scris în limba română, dar a trăit în limba română. Iar atunci când și-a prezentat discursul despre limba română, în 2007, la Academia de Științe, poetul a ținut să specifice faptul că „noi suntem limba română, în măsura în care ne vom apăra-o, ne vom apăra graiul, vom exista ca neam și dacă nu vom apăra ceea ce avem noi mai scump, atunci vom dispărea ca neam”. Scriitorul a spus că Grigore Vieru a pus accent extraordinar pe puritatea limbii noastre și că ar trebui să vorbim o limbă corectă, așa cum a vorbit-o Eminescu, clasicii noștri, părinții noștri. „Iată că revenim cu Grigore Vieru la Academie pentru a ne aminti acele fraze monumentale, pe care le-a spus Grigore Vieru despre destinul nostru ca neam, iar poetul a spus că destinul nostru ca neam se identifică cu destinul limbii române vorbite în Basarabia”.      

 

Venit pentru prima dată la festival, profesorului Vasile Spiridon de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău nu-i sunt străine lucrurile de aici, de la Chișinău, din ultimii 9 ani.  Profesorul a menționat că Grigore Vieru este un clasic al literaturii române, în primul rând, pentru că se predă în școli, este cunoscut atât de copii, cât și de tineri, adolescenți, dar și cei mai în vârstă. Vieru reprezintă un nucleu al spiritualității românești aici, peste Prut. În acest sens, dl Spiridon a remarcat că nu atât fibra lui etică, nu atât fibra națională a poeziei sale, cât faptul că el nu abordează toate marile teme ale poeziei din totdeauna. Cu alte cuvinte, nu numai filonul social sau cel etnic este prezent, ci și aspecte legate de viață, naștere, moarte, iubire, rostul poeziei și, de ce nu, de „taina care îl apără”, fiindcă taina care îl apără este chiar opera sa ca atare, prin care el supraviețuiește.

 

Un bun prieten al regretatului poet, Daniel Corbu, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a spus că Grigore Vieru a fost cel mai eminescian dintre poeții răsăriți peste veac, un poet care, personal, îl așază între primii 10 mari poeți de limbă română din toate timpurile, un poet care are o posteritate rodnică, numele de școli, de străzi, foarte multe busturi, mărturisind cu mândrie că primul bust, la instalarea căruia s-a implicat, a fost așezat lângă Teiul lui Eminescu din Copou, unde se plimbau foarte des cu poetul Grigore Vieru. Prietenul ieșean s-a arătat foarte bucuros că a ajuns la cea de-a IX-a ediție a festivalului și speră ca acesta să aibă o continuitate sigură, pentru că și acest festival face parte din posteritatea rodnică a lui Grigore Vieru, rodnică, fiindcă de foarte multe ori, precizează eseistul, chiar mari scriitori au căzut în conul de umbră și au fost redescoperiți peste 30-40 de ani, nu e cazul și al lui Grigore Vieru. Un festival care adună câteva mii de oameni la spectacole de muzică și poezie, la spectacole în aer liber, la depunere de flori, înseamnă mare emulație spirituală, spune poetul Daniel Corbu,  iar Grigore Vieru, acolo, în Lumina în care se află, probabil ne dă câteva semne de comportament social. Pe lângă faptul de mare sensibilitate poetică și că este un profund poet, autor de scrieri filosofice, dar și un ludic, un senin în poezia pentru copii, el a fost nevoit să devină un mare tribun și învățător al neamului, a reușit asta, a devenit în timp un mit plutitor chiar din timpul vieții, a conchis scriitorul ieșean.

 

Criticul şi istoricul literar, Theodor Codreanu, prozator şi publicist, doctor în filologie, membru al Uniunii Scriitorilor din România a mărturisit că de fiecare dată vine în Basarabia cu gânduri bune despre Grigore Vieru, cu atât mai mult că s-au împrietenit de mulți ani și în îndelungată sa activitate de critic și istoric literar a zăbovit îndelung asupra operei lui Grigore Vieru. Prin Grigore Vieru a pătruns în tainele Basarabiei și Grigore Vieru a pătruns prin el în tainele țării românești, Țara- mamă. De aceea vine întotdeauna cu dragoste la Chișinău, considerând că Grigore Vieru, în simplitatea lui arhetipală, este unul dintre cei mai profunzi scriitori români din toate timpurile. Doar așa se explică posteritatea lui extraordinară, o posteritate de care nu beneficiază orice scriitor.

 

„Noi suntem în limba română, fiindcă limba româna este în noi. Mai presus de orice, suntem români, în măsura în care suntem ai limbii române”, a spus  în intervenția sa Horia Bădescu, poet, prozator și eseist român, făcând trimitere, în acest sens la Grigore Vieru care spunea: „A scrie în română este ca cum Dumnezeu te-ar închide în ochiul său, de unde vezi întreg Universul, chiar dacă Dumnezeu îl ține închis, de teamă să nu te scape jos... Eu văd din interiorul limbii române întreaga lume întregul Univers… ”  

 

Paul Gorban, scriitor, conferențiar universitar, Iași, participă pentru a doua oară la festivalul de la Chișinău.  Prima dată a fost la debutul acestui festival, acum 9 ani,  iar acum a descoperit Chișinăul în aceeași formulă de emoții, pe care o descoperea la prima ediție, apreciind participarea masiva a cercetătorilor, atât celor tineri, cât și celor cu experiență, care deopotrivă se apleacă peste opera lui Grigore Vieru, poezia lui. Din punctul său de vedere, festivalul este un eveniment care trebuie să se întâmple, pentru că Grigore Vieru este un mare poet, nu național, ci internațional, creația poetului fiind tradusă în peste 10 limbi ale lumii, or, acest lucru îl face poet universal. Tânărul cercetător a scris, în 2011 și o carte despre Grigore Vieru, o carte de exegeză literară, care a fost premiată anul trecut în cadrul festivalului.

 

Pe marginea creației poetului s-au pronunțat și dr. Tatiana Butnaru, care a vorbit despre semnificația discursului liturgic în poezia lui Grigore Vieru; Dan Verejanu – despre reminiscențe blagiene în lirica lui Grigore Vieru ș.a.

 

Simpozionul și-a continuat lucrările a doua zi, la Iași.

Galerie foto

 

Eugenia Tofan,

Centrul Media al AȘM