3 Aprilie 2017

Domnule Președinte al Academiei Române, academician Ionel Valentin Vlad,
Distinși membri ai Academiei Române,

Sunt copleșit de un sentiment de satisfacție să particip la Sesiunea solemnă a Adunării Generale a Academiei Române, consacrată celor 151 de ani de la înființare a forului academic roman și 150 ani de la fondarea bibliotecii Academiei Române.

Crearea Academiei Române la mijlocul secolului al XIX-lea, este consecința unui continuu proces de formare a noului stat național român și anume când societatea și cultura română reclamau o modernizare majoră și reforme urgente chemate să accelereze progresul cultural și științific al spațiului românesc.

Academii, în sensul vechi al cuvântului, fuseseră înființate încă din secolul al XVI-lea, atât în Țara Românească (la București, circa 1689) cât și în Moldova (Iași, 1707), care mai târziu s-au transformat în primele universități românești.

Intelectualitatea română de atunci își dădea seama că unitatea politică nu era posibilă fără o unitate culturală, din care motiv Ioan Maiorescu propunea, la 1860, să fie înființată „o societate academică care să concentreze activitatea erudiților români... pentru cultura limbii, pentru scrisul istoriei naționale”, idee transpusă în viață de fiul său, Titu Maiorescu, care a participat direct la înființarea noii academii.

Astăzi vreau să aduc sincere mulțumiri dlui Președinte al Academiei Române, academician Ionel Valentin Vlad și conducerii Academiei Române pentru  sprijinul acordat Academiei de Științe din Moldova.

În raport cu Academia Română, Academia de Științe a Moldovei are o istorie mult mai limitată în timp, dar extraordinar de sinuoasă, deși noi considerăm că vârsta Academiei din Chișinău trebuie să fie considerată la fel de 151 de ani, deoarece 3 din cei 17 fondatori ai Academiei Române au fost din Basarabia.

Așadar, la 12 iunie 2016 comunitatea ştiinţifică din Republica Moldova a celebrat 70 de ani de la înfiinţarea primelor institute ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Unii reprezentați ai comunității științifice din Republica Moldova au manifestat o atitudine ambiguă, în raport cu acest eveniment, întrucât Academia de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti, din ziua instituirii ei, 12 iunie 1946, şi până la 27 august 1991, ziua Declaraţiei de Independenţă a Republici Moldova, nu a fost o Academie naţională, nu a apărat interesele societății, nu a servit cu devotament cultura, spiritualitatea și nu a contribuit la identificarea adevărului ştiinţific despre limbă, literatură şi istorie!

Evident, aici mai puțin mă refer la ştiinţele exacte şi naturale, întrucât acestea au fost afectate, în proporţii mult mai reduse, de factorul politic şi ideologic.

În acelaşi timp, destinul ştiinţelor socio-umane, modalitatea de interpreatare, studiere şi valorificare a limbii, literaturii şi istoriei au fost în permanenţă în vizorul conducerii de partid şi de stat, au constituit obiectivul principal în acţiunea de dirijare ideologică a societăţii şi poartă, încă şi în prezent, în mare măsură, stigmatul unei lupte geopolitice în detrimentul promovării adevărurilor științifice.

În definitiv, am ferma convingere că, în condiţiile Republicii Moldova, am putea începe să vorbim despre o Academiei cu adevărat naţională şi, respectiv, despre o ştiinţă naţională, aflate în serviciul societății, numai după 27 august 1991, argument concludent şi plauzibil în această ordine de idei servind faptul că întreaga comunitate ştiinţifică s-a pronunţat de nenumărate ori (în special în 1994 şi 1996) în problema denumirii corecte a limbii noastre, cerând ca articolul 13 din Constituţie să fie redactat în conformitate cu adevărul ştiinţific.

În final, problema recunoaşterii şi promovării adevărului ştiinţific, adică acceptarea oficială a glotonimului limbă română a fost soluţionată pozitiv. Astfel, Curtea Constituţională a Republicii Moldova, la 5 decembrie 2013, a decis că textul din Declaraţia de Independenţă are prioritate juridică, în raport cu textul Constituţiei. În baza acestei constatări, s-a ajuns la concluzia că limba română este limba de stat a Republicii Moldova.

Comunitatea noastră ştiinţifică, atât înaintașii noștri, care nu mai sunt printre noi, cât și cei care sunt actualmente pe vârful de lance al științei, împărtășesc un sentiment de liniște adus de afirmarea unui adevăr științific, care ne apropie de idealul acestei Academii cu adevărat naționale, capabile și menite să cultive și propage valorile autentice ale unei societăți bazate pe cunoaștere.

Această liniște nu a durat mult timp și cred că cunoașteți în amănunte, ba mai mult primiți și mesaje diversioniste, ce vizează o altă problemă controversată, dar care ţine de competenţa istoricilor și anume cea privind modul de interpretare a evenimentelor din 1812, 1918 şi 1940.

Cum interpretăm aceste evenimente?

Şi de această dată, majoritatea profesorilor de istorie din instituţiile gimanziale, liceale şi superioare au interpretat evenimentele respective din perspectiva adevărului ştiinţific. Atât filologii, cât şi istoricii oneşti deontologiei cerceătrii şi-au expus poziţia în problema caracterului şi denumirii limbii noastre şi în modul de interpretare şi de caracterizare a evenimentelor de la 1812, 1918 şi 1940, iar o eventuală poziţie contrară nu aparţine decât unor pseudosavanţi.

Tocmai din aceste considerente s-au întețit, în ultimul timp, promovareaa denunțurilor false, nomenclaturiste îndreptate premeditat împotriva conducerii și unor membri ai Academiei de Științe din Moldova, precum și intimidarea acestora prin diverse forme, încercările de a deturna alegerile în forul academic din Moldova și de a insufla ideea unor cote de membri promovați politic pe baza altor criterii decât a celui de excelență științifică, iar promovarea de către unii pseudospecialiști în filologie și istorie a unor false teorii de natură lingvistică, identitară și istorică confecţionate în birouri politice sunt o abatere gravă şi condamnabilă de la adevărul ştiinţific.

Pentru a nu insista prea mult asupra acestui subiect, mă adresez oamenilor de știință din România să continuie să sprijine comunitatea științifică din Republica Moldova, în năzuințele sale de constituire a unei veritabile Academii naționale, în activitatea noastră de combatere cu argumente științifice încercărilor de a readuce în actualitate a unor invenții nocive privind limba, identitatea și interpretarea evenimentelor istorice.

La aniversararea a 151 de ani de la edificarea Academiei Române și 150 de ani de la înființarea Bibliotecii Academiei Române – un veritabil centru de excelență al cercetărilor științifico-arhivistice, comunitatea științifică din Republica Moldova, Academia de Științe a Moldovei, Vă este alături în convingeri, aspirații și excelență.

Vivat Academia Română!