Влияние нормобарической гипоксии на модуляцию кровотока в системе микроциркуляции
Методом лазерной допплеровской флоуметрии изучены показатели микроциркуляции
у 15 условно здоровых добровольцев в процессе нормобарической гипоксической
тренировки. Показано, что при менее выраженной гипоксии наблюдается высокая
вариабельность показателей микроциркуляции, в то время как при более выраженной
гипоксии имеет место достаточно высокая синхронизация их модификации. Повышение
таких показателей, как АmaxHF, АmaxCF, и уменьшение АmaxLF, могут служить маркерами
функционального напряжения, что позволит осуществлять индивидуальный подбор
саногенного режима нормобарической гипоксической тренировки.
Влияние интенсивной физической нагрузки на микроэлементный статус организма
Existenţa insuficientă şi contradictorie a rezultatelor experimentale convingătoare
privind modificarea metabolismului microelementelor la sportivi în timpul efortului fi zic
exesiv, în special în timpul competiţiilor, a determinat scopul acestor cercetări. Ca obiect
de studiu au servit adolescenţi sănătoşi în vârstă de 15-18 ani: 17 adolescenţi, care nu
practicau sport (grupa de control) şi 17 sportivi. S-a studiat conţinutul microelementelor
în sânge şi urină la sportivi prin metoda RMN.
La sportivi în condiţii relativ confortogene în plasma sanguină conţinutul de zinc este
sporit de 3,49 ori comparativ cu normele clinice unanim acceptate şi de 1,5 comparativ
cu grupul de control. Conţinutul de fi er este scăzut de 2,76 ori comparativ cu norma,
ceea ce corespunde datelor din literatură, şi de 3,14 ori comparativ cu grupul de control.
Conţinutul de nichel la toţi adolescenţii depăşeşte norma de 3,3 ori.
Efortul fi zic intensiv provoacă la sportivi eliminarea sporită a zincului şi manganului.
Concomitent excreţia cuprului la efort fi zic intensiv scade. Îmbogăţirea raţiei alimentare
cu fi er, zinc şi mangan poate contribui la compensarea pierderilor lor.
Synthesis and antileukaemia activity of N-(2,4-dimethylphenyl)hydrazine carbothioamide and its azomethine derivatives
Prezenta lucrare conţine date despre sinteza, caracterizarea şi evaluarea in vitro a activităţii
biologice a N-(2,4-dimetilfenil)hidrazinocarbotioamidei şi a cinci derivaţi azometinici
ai acesteia, obţinuţi prin condensarea N-(2,4-dimetilfenil)hidrazincarbotioamidei cu
diferiţi compuşi carbonilici. Compoziţia şi structura cristalină a compuşilor sintetizaţi
a fost determinată cu ajutorul spectroscopiei 1H, 13C RMN şi a difracţiei cu raze
X a monocristalelor. Toţi compuşii obţinuţi au fost testaţi ca inhibitori ai proliferării
celulelor de leucemie umană HL-60. A fost stabilit că N-(2,4-dimetilfenil)-2-(tiofen-
3-ilmetilen)hidrazinocarbotioamida şi N-(2,4-dimetilfenil)-2-(2-hidroxibenziliden)
hidrazinocarbotioamida sunt cei mai activi agenţi antiproliferativi obţinuţi în acest
studiu.
Modificarea interrelatţiilor funcţionale dintre organele plantelor de Zea mays L. în condiţii de secetă
S-a demonstrat, că stresul hidric şi oxidativ, condiţionat de secetă, cauzează perturbări
în interrelaţiile funcţionale dintre organe ca consecinţă a deosebirilor principiale
ale gradului de modifi care a parametrilor status-ului apei, destrucţiilor oxidative şi
schimbării activităţii enzimelor antioxidative în organele plantelor. Deosebit de afectate
de impactul secetei sunt rădăcinile; tulpinile, însă, reprezintă o zonă cu status hidric relativ
stabil, având, probabil şi o funcţie de protecţie a meristemelor organelor generative. S-a confi rmat ipoteza conform căreia apa este factorul antrenat în reglarea activităţii
funcţionale a plantei ca organism integru, contribuie la menţinerea relaţiilor coordonate
dintre organe şi îndeplineşte, de rând cu alţi factori, funcţia de integrare la nivel nu numai
celular, dar şi de organism.
Контроль влажности почвы и продукционного процесса при возделывании томатов
Un rol deosebit în aprovizionarea plantelor cu apă revine depunerilor atmosferice,
ponderea cărora în lipsa irigaţiei a constituit 83%. Coefi cientul de utilizare a apei variază
într-un diapazon larg şi depinde de particularităţile biologice ale soiurilor, condiţiile
climatice, rezervele de umiditate, cantitatea de apă administrată în procesul de irigare şi
capacitatea de infi ltrare a solului. Pentru obţinerea unei tone de fructe marfă de tomate în
condiţii fără irigare s-au consumat 86 m3 de apă. Majorarea nivelului de aprovizionare cu
apă de la 70 la 80% din umiditatea efectivă a câmpului a sporit consumul de apă cu 30-40
m3/t de producţie, reducând efi cacitatea apei la irigare. Simularea virtuală reprezintă un
mod avantajos de cercetare, înlesneşte procesarea rezultatelor factologice, cunoştinţelor
acumulate şi utilizarea acestora în sintetizarea măsurilor agrotehnice.
Manifestarea creşterii relative a rădăcinilor şi termotoleranţei grâului (Triticum aestivum L.) sub influenţa şocului termic
A fost determinată creşterea relativă a rădăcinilor plantulelor de grâu după aplicarea
diferitor doze ale şocului termic (ŞT) îndată după iniţierea germinaţiei seminţelor. În
baza parametrilor de creştere, dozele ŞT au fost divizate în patru zone diferite. Aceste
zone corespund specifi cului reacţiei de inhibare şi restabilire a creşterii în perioada după
aplicarea ŞT. Reacţia de suprimare a creşterii rădăcinilor poate fi caracterizată cantitativ
prin energia de activare (A) conform ecuaţiei lui Arrhenius. Valorile A sporesc în mod
specifi c odată cu creşterea temperaturii ŞT. Determinarea dinamicii creşterii relative
a rădăcinilor după aplicarea ŞT cu doze critice reprezintă un interes deosebit, datorită
faptului că distribuţia valorilor creşterii relative corelează cu termotoleranţa genotipului.
Parametrii dozelor critice, necesari pentru aprecierea termotoleranţei genotipurilor
de grâu, pot fi apreciaţi doar după analiza reacţiei plantulelor la aplicarea dozelor ŞT
determinate atât de temperatură (factorul intensiv), cât şi de durata expoziţiei (factorul
extensiv).
Влияние недостаточной влагообеспеченности и повышенного содержания бикарбоната в почве на некоторые показатели водного статуса и продуктивности растений сои
În baza datelor experimentale a fost relevat caracterul modifi cărilor stasului apei în
rădăcini şi frunze, precum şi productivităţii plantelor de soia s. Bucuria expuse acţiunii
repetate şi complexe a insufi cienţei de umiditate şi conţinutului sporit de bicarbonaţi în
sol. S-a constatat că, pe fondalul secetei de scurtă durată în prima jumătate a perioadei
de vegetaţie, conţinutul sporit de bicarbonaţi în sol condiţionează sporirea conţinutului
de apă în simplastul rădăcinilor, diminuarea potenţialului hidric şi turgescenţei relative
a frunzelor. Acţiunea secetei repetată, în perioada împlinirii boabelor, conduce la
diminuarea în continuare a conţinutului de apă atât în simplastul, cât şi în apoplastul
frunzelor, micşorarea considerabilă a potenţialului hidric şi turgescenţei relative a lor.
Conţinutul sporit de bicarbonaţi în sol, în special pe fondalul insufucienţei de umiditate,
condiţionează micşorarea cotei producţiei unile (semincere) în masa uscată totală a
plantelor de soia şi diminuarea efi cacităţii utilizării apei de către plante.
Metodologia de utilizare a metadatelor experienţelor microarray în elaborarea ipotezelor ştiinţifice
S-a efectuat un studiu comparativ al datelor de expresie genică microarray, care reprezintă
o cale efi cientă pentru elaborarea ipotezelor privind funcţia genelor candidate ce stau la
baza mecanismelor moleculare a proceselor biologice normale şi/sau a celor patologice.
A fost elaborată metodologia de utilizare a metadatelor pentru identifi carea experienţelor
microarray privind depistarea genelor candidate susceptibile la tratamentul cu gibereline
la plante de Arabidopsis.