Sun Home
Rezumat

Patogeneza diabetului zaharat și metabolismul aminoacizilor la pacienții cu COVID-19.

Diabetul zaharat se distinge printre patologiile care agravează cursul infecției cu coronavirus și care provoacă cele mai severe complicații. Indiferent de pandemie, diabetul zaharat este o boală cronică gravă, iar riscul de deces la pacienții spitalizați cu COVID-19 și concomitent cu diabet zaharat de tip 1 este de aproape trei ori mai mare decât la pacienții fără diabet. În articol sunt puse în discuție posibilele mecanisme de implicare a aminoacizilor liberi la patogeneza dezvoltării coronavirusului pe fondul diabetului zaharat. Este important să fie monitorizată starea metabolismului proteic în COVID-19 cu diferite grade de severitate, pe termen de șase luni de la dispariția simptomelor sale clinice.

Influența efortului fizic și a rației proteice asupra conținutului aminoacizlor liberi la șobolanii maturi și senili.

În articol sunt descrise modificările conţinutului sumar al aminoacizilor liberi în sânge la şobolanii maturi și senili alimentați cu raţie proteică în asociere cu efort fizic. Impactul rației proteice în asociere cu efort fizic șobolanii de vârstă matură și senilă, se manifestă direct asupra conținutului aminoacizilor liberi în ser și eritrocite, modificările fiind evaluate pe principalele grupe funcționale ale acestora: dacă în eritrocite, indiferent de vârsta animalului, are loc diminuarea cantității lor, atunci în ser schimbările corespunzătoare depind de vârstă.

Influența temperaturii scăzute de o intensitate stresorică moderată asupra unor indici ai metabolismului proteic la viței în ontogeneza postnatală.

Lucrarea de față prezintă rezultatele studiului acțiunii temperaturii scăzute de o intensitate stresorică moderată asupra unor indici ai metabolismului proteic la viței în ontogeneza postnatală timpurie întru determinarea parametrilor care pot fi folosiți ca modalitate de sporire a rezistenței și a capacităților adaptive ale animalelor față de acțiunea nefavorabilă a mediului ambiant. Valorile obținute ale indicilor studiați ai metabolismului proteic denotă o sporire moderată a imunorezistenței și a capacităților adaptive ale animalelor din lotul experimental.

Combination of somatosensory stimulation and diet with a reduced glycemic index in preventing and correcting of obesity.

Pentru a preveni și a corecta acumulare a excesului de masă grasă, în special a țesutului adipos visceral, a fost utilizată o combinație de stimulare somatosenzorială sub formă de masaj reflex cu utilizarea unei diete cu un indice glicemic redus. Au fost relevate modificări ale parametrilor antropometrici, ale profilului lipidic, precum și creșterea coeficientului aterogen în funcție de indicele de masă corporală. Organizarea și implementarea unui program preventiv și de îmbunătățire a sănătății bazat pe o combinație de stimulare somatosenzorială și o dietă cu un indice glicemic redus permite corectarea profilului lipidic, reducând severitatea acumulării de masă grasă viscerală.

Impactul infecției cu COVID-19 asupra tractului gastrointestinal.

Intestinul este organul țintă pentru infecția cu coronavirusul SARS-CoV-2. Epiteliul intestinal susține replicarea SARS-CoV-2. Blocarea receptorilor ACE-2 în SARS-CoV-2 compromite absorbția aminoacizilor din intestinul subțire, ceea ce duce la epuizarea depozitului de aminoacizi. Mecanismele de afectare a pancreasului includ efectele citopatice directe ale SARS-CoV-2 sau răspunsurile celulare inflamatorii sistemice indirecte și mediate de imunitate, provocând afectarea organelor sau anomalii enzimatice secundare. Simptomele gastrointestinale pot apărea mai devreme decât alte simptome COVID-19, iar testarea timpurie poate facilita diagnosticul și tratamentul înainte ca boala să devină severă. Bibl. – 25.

Dinamica imunoglobulinelor, aminoacizilor imunoactivi și a glutationului la subiecții cu schimbări eco-morfologice ale glandei tiroide în perioada post-COVID-19.

În articol sunt descrise modificările conţinutului aminoacizilor imunoactivi, glutationului și imunoglobulinelorla subiecții cu schimbări eco-morfologice ale glandei tiroide în perioada post-COVID-19.Imunoglobulinele la subiecții cu schimbări eco-morfologice ale glandei tiroide în perioada post-COVID-19 au avut o dinamică progresivă în dependență de etapele de studiu. Atât indicii aminoacizilor imunoactivi studiați, cât și glutationul la subiecții în perioada post-COVID-19 au sporit veridic la 6 luni și la 12 luni, comparativ cu prima lună. Cuvinte cheie: imunoglobuline, aminoacizi imunoactivi, glutation, glandă tiroidă, COVID19.

Efectul unor compuși de tip citokininic asupra capacității de autoreglare a statusului apei plantelor în condiții de variație nefavorabilă a umiditățiiși stres hidric repetat.

S-a studiat efectul utilizării exogene a citokininei, tioureei și preparatului complex Polyel+F asupra capacității de autoreglare a status-ului apei, fotosintezei și eficienței utilizării apei de către plante în condiții de fluctuație a umidității și secetă repetată. Ca obiect de studiu au servit plante de Glycine max (L.) Merr., cultivarele Nadejda, Moldovița și Magia crescute în vase de vegetație Mitcherlih cu volum de 40 kg sol și expuse acțiunii secetei la fazele „prima frunză trifoliată” și „înflorire-formare a păstăilor”. S-a stabilit, că compușii studiați au însușirea de a majora rezistența plantelor la fluctuația nefavorabilă a umidității și condiții de secetă moderată repetată. Plantele, care au suportat o secetă moderată la etapele inițiale ale ontogenezei devin mai tolerante la stresul hidric moderat din timpul înfloririi și formării păstăilor. Efectul de inducere a toleranței la plantele pre-tratate cu compușii respectivi se manifestă prin majorarea capacității de reținere a apei, de păstrare a mediului apos intern la un nivel comparativ mai înalt, ceea ce asigură parcurgerea normală a proceselor de asimilare. După restabilirea fondului optimal de umiditate plantele pre-tratate cu tiouree și Polyel + F mai deplin î-și restabilesc procesele funcționale. Datele investigațiilor permit de presupus, că schimbările care se petrec la nivel celular la fazele inițiale de dezvoltare, cauzate de o insuficiență moderată de umiditate, şi care conferă rezistență, sunt inițiate la scăderea conținutului de apă şi pot fi consolidate, când pierderea apei nu este prea drastică.

Influența șocului termic asupra ratei substanțelor de rezervă alocate de semințele de grâu pentru germinare și creștere.

A fost studiată biomasa acumulată de către plantulele în vârsta de cinci zile, provenite din semințele diferitor soiuri de grâu (Triticum aestivum L.) martor și expuse la șocul termic (ȘT). Suprimarea creșterii mugurașului și a rădăcinilor a sporit odată cu sporirea temperaturii (+50°С, +51°С, +52°С și +53°С) de expunere la ȘT. Odată cu mărirea valorii temperaturii ȘT, biomasa endospermului semințelor inclusă în plantulă sau consumată pentru respirație în timpul germinării seminței și creșterii plantulei a scăzut, efectele ȘT fiind mai pronunțate asupra biomasei substanțelor endospermului inclusă în plantulă. Pentru a asigura rezoluția sporită a metodei de separare a soiurilor în conformitate cu rezistența la ȘT, a fost aplicată doza optimă (+52 0C) de expunere a semințelor la șocul termic (ȘTo). După expunerea semințelor diferitor soiuri de grâu la ȘTo, rata substanțelor uscate translocată din endosperm în rădăcini, muguraș, plantulă și cea consumată pentru respirație permite diferențierea soiurilor după rezistența lor la temperaturi înalte. Cu cât rezistența la temperaturi înalte a soiului este mai înaltă, cu atât procentul din masa substanțelor endospermului incluse în plantulă și consumate pentru respirație după expunerea semințelor la ȘTo a fost mai mare. Odată cu sporirea rezistenței soiului la temperaturi înalte, rata din masa endospermului inclusă în plantulă a sporit atunci când cea consumată pentru respirație, dimpotrivă, a scăzut. După expunerea la ȘTo, semințele soiurilor tolerante la temperaturi înalte au atins o eficiență metabolică mai înaltă decât cele ale soiurilor sensibile. Rezultatele obținute au demonstrat că rezistența rădăcinilor la temperaturi înalte este mai sensibilă la ŞT în comparație cu cea a mugurașului. Metoda de determinare a rezistenței la acțiunea temperaturilor înalte a soiurilor de grâu în baza capacității semințelor expuse la ȘTo de a mobiliza substanțele de rezervă pentru germinare și creștere este rapidă și asigură diferențierea soiurilor de grâu în corespundere cu rezistența lor primară la temperaturi înalte.

Caracteristica unor soiuri de soia după caracterul „cros-toleranță”.

În legătură cu schimbarea Climei pe Terra apare necesitatea cunoașterii capacității de adaptare a soiurilor plantelor de cultură la fluctuațiile extremale a condițiilor mediului și toleranță la mai mulți factori externi. În lucrare, pe exemplul a patru soiuri de soia, crescute în condiții de umiditate controlată, este demonstrată posibilitatea de inducere a crostoleranței plantelor prin expunerea pre-liminară la condiții de insuficiență moderată de umiditate. O secetă moderată și de scurtă durată la fazele incipiente de dezvoltare declanșează mecanisme care majorează toleranța la oscilațiile extreme a condițiilor mediului – la apariția repetată a insuficienței de umiditate, stres hipo – și/sau hipertermic. S-a depistat dependența manifestării cros-toleranței de potențialul de rezistență inerentă a soiului.

Particularitățile bioecologice și răspândirea insectelor hematofage invazive din familia Hippoboscidae (Diptera) la animale din Republica Moldova.

În lucrare sunt elucidate rezultatele cercetărilor arahnoentomologice realizate la animalele sălbatice şi domestice din Republica Moldova, la care s-a evidenţiat alături de reprezentanţii diferitor grupe de ectoparaziţi temporari sau permanenţi (căpuşe ixodide, anoplure, malofagi) şi specii de insecte hematofage invazive din fam. Hippoboscidae (Lipoptena cervi (Linnaeus, 1758) şi Lipoptena fortisetosa (Maa, 1965)), ce se deosebesc morfologic între ele prin terminalia acestora, care are particularităţi specifice pentru fiecare specie în parte. Cercetările parazitologice realizate, în perioada anilor 2015-2020 la bovine care pășunau în apropierea fâșiilor forestiere din Zona de Centru a Republicii Moldova, au permis de a identifica la ele ambele specii de insecte hematoface invazive din familia Hippoboscidae: Lipoptena cervi cu EI – 25,0% și II - 15-45 exemplare şi Lipoptena fortisetosa (Maa, 1965) cu EI – 85,0% și II - 25 – 65 exemplare. De asemenea, a fost semnalată prezenţa speciei de insecte hipoboscide invazive - Lipoptena fortisetosa, la cabaline, a cărei EI fiind de 20,0%, iar II - 25-80 exemplare. Ambele insecte hematofage au un rol important vectorial, deoarece pot participa la vehicularea unor maladii extrem de periculoase cum ar fi: encefalita exotică, antraxul, piroplasmoza, plasmoza şi filariatoza şi a speciilor de bacterii din genurile Bartonella, Borrelia şi Anaplasma, (Bartonella schoenbuchensis, Borrelia burgdorferi și Anaplasma phagocytophilum), periculoase, atât pentru om, cât și pentru animale.



Pagina 1 din 3

Ediţia curentă

journal