Plantele parazite din familia Orobanchaceae cauzează pagube mari de recoltă şi reduc semnificativ calitatea producţiei la un spectru larg de culturi agricole. Familia Orobanchaceae reprezintă un taxon model pentru studierea evoluţiei parazitismului la plantele angiosperme. Cunoaşterea mecanismelor de rezistenţă la plantele parazite va permite cercetătorilor să elaboreze strategii de ameliorare a culturilor agricole.

Cercetările experimentale se referă la evaluarea dinamicii conţinutului aminoacizilor proteinogeni liberi din plasma seminală de cocoş sub influenţa compusului coordinativ de Zn. Cuantificarea acestora s-a realizat prin metoda cromatografiei. Analiza aminogramelor obţinute au permis de a constata în plasma seminală a spermei de cocoş 19 aminoacizi şi 6 derivaţi ai acestora. Rezumând rezultatele cercetării spectrului aminoacidic al spermei de cocoş putem menţiona, că plasma seminală este veriga de legătură, care aprovizionează spermatozoizii cu aminoacizi şi asigură transportarea lor prin membranele plasmatice, iar compusul coordinativ aplicat s-a dovedit a fi un gametostimulator eficient.

În articol sunt incluse rezultatele estimării potențialului vital şi a masei corpului şobolanilor tineri alimentaţi cu diferit conţinut al componentelor constituente ale raţiei. A fost stabilit că potenţialul vital al şobolanilor tineri poate spori în cazul alimentaţiei lor cu o raţie relativ bogată în proteine. Creşterea sporită a masei corpului în perioada postnatală timpurie a şobolanilor, poate fi asigurată prin alimentarea acestora cu raţie relativ bogată în proteine.

S-a demonstrat, că dereglarea homeostazei indusă de deshidratare provoacă formarea excesivă a SRO și apariţia stării de stres oxidativ, care la rândul său induce o serie de evenimente cuplate cu stoparea creşterii, senescenţa ţesuturilor, degradarea structurilor celulare şi moartea prematură a celulelor și organelor plantei. Cauza accelerării senescenței premature a frunzelor nivelului de jos şi mediu al plantelor în condiţii de secetă, este, pe de o parte, deshidratarea puternică a lor datorită capacităţii slabe de reţinere a apei, iar pe de altă parte, de forţa mare de atracţie a apei în frunzele tinere cu creşterea neterminată, păstrării la acestea a conductanţei stomatelor şi ratei fotosintezei ca furnizor de compuşi osmeofili.

A fost studiată influenţa reglatorului natural de creştere Reglalg asupra conţinutului compuşilor fenolici (CCF), capacităţii antioxidante totale (CAT), activităţii şi spectrului electroforetic al peroxidazelor (PO) în extractele din calusul de Rhodiola rosea L. cultivat in vitro. Aplicarea Reglalgului în mediul de cultură influenţează benefic creşterea biomasei calusului, acumularea CCF, inclusiv a flavanoidelor. Concomitent conţinutul de prolină în celulele calusului a diminuat, iar CAT a extractelor a sporit. În celulele calusului cultivat în mediul ce conţinea Reglalg a fost stabilită apariţia unui nou component al izoformelor PO. Modificările stării calusului, care au loc sub influenţa Reglalgului sunt benefice, de oarece sporeşte fiabilitatea calusului de R. rosea, determinată de creşterea CCF şi activarea enzimelor care participă în reglajul potenţialului oxido-reductiv al componentelor celulare.

La crearea varietăţilor noi de viţă-de-vie, atât prin metoda hibridării interspecifice, cât şi celei intraspecifice, este foarte important a se ţine cont de concentraţia compuşilor chimici din bace, cum ar fi resveratrolii, care asigură rezistenţa plantelor la anumiţi factori ai mediului ambiant. Analiza comparativă a concentraţiei de resveratroli în sucul bacelor viţei-de-vie sălbatice şi în bacele varietăţilor obţinute în rezultatul hibridării, a relevat faptul, că în sucul bacelor viţei-de-vie sălbatice conţinutul de resveratroli este aproximativ de două ori mai mare în comparaţie cu varietăţile generaţiilor obţinute în rezultatul hibridării. Deci, odată cu crearea a noi generaţii de viţă-de-vie, îndepărtândune de la speciile sălbatice, concentraţia resveratrolilor în sucul bacelor de viţă-de-vie este în descreştere.

În lucrare sunt expuse rezultatele testării primerilor creaţi pentru identificarea plantelor de tomate infectate cu fitoplasmă, precum și descrise procedeele şi cerinţele ce au fost luate în considerare în procesul de creare a primerilor pe baza secvenţelor de nucleotide ale Candidatus phytoplasma. Folosind analiza PCR cu primerii specifici din gena chaperonin a speciilor Ca. P. solani şi Ca. P. asteris s-a constatat că plantele de tomate de pe loturile experimentale ale IGFPP sunt infectate cu specia Candidatus phytoplasma solani. Au fost selectate patru perechi de primeri (două perechi bazate pe secvenţe a genei ribozomale, şi două perechi - pe baza secvenţei genei chaperonin) pentru realizarea analizei nested-PCR, care permite identificarea mai veridică şi sensibilă a plantelor infectate cu Ca. P. solani.

În lucrare sunt prezentate rezultatele studiului şi analiza combinaţiei hibride de tomate Ruslan x L106152, obţinute prin încrucişarea formelor îndepărtate genetic şi geografic, conform nivelului variabilităţii genotipice a productivităţii, greutăţii fructelor şi rezistenţei la temperaturi înalte în generaţiile F2, F3, F4 şi F5, cât şi posibilitatea obţinerii unor noi genotipuri cu limită înaltă de manifestare a caracterelor ameliorative valoroase, în comparaţie cu formele parentale. A fost determinată reacţia selectivă a populaţiilor hibride, ca una dintre cele mai importante caracteristici de selecţie. A fost stabilită îngustarea limitelor variabilităţii genotipice a caracterelor studiate în dinamica generaţiilor hibride F4 şi F5. Merită de menţionat relevanţa utilizării complexe a tehnicilor clasice de ameliorare cu elementele de selecţie gametică, în rezultatul căreia a fost posibilă crearea unei serii de linii promiţătoare şi a soiurilor noi de tomate MaKrista, MilOranj şi Stefani, care manifestă caractere valoroase deosebit de importante din punct de vedere economic cu posibilităţi de manifestare a productivităţii potenţiale în condiţii de stres ecologic. Totodată, fructele lor erau de calitate înaltă.

Diversificarea genetică a calității la S.sclarea și crearea genotipurilor cu conținut ridicat de ulei esențial (UE) s-a efectuat cu concursul soiurilor de provenienţă hibridă Ambra Plus (AP) şi Nataly Clary (NC), ambele caracterizându-se prin manifestarea heterozisului fixat la un şir de caractere cantitative, inclusiv, la conţinutul de UE. Prin polenizări forţate au fost create, evaluate 124 linii consangvinizate S2. Îmbunătăţirea calităţii, crearea genotipurilor cu conţinut ridicat de UE, susţinut de caractere cantitative valoroase, prin metoda consangvinizării la S.sclarea este efectivă, aceasta provocând segregarea fenotipică, genotipică a populaţilor hibride complexe într-o gamă largă de genotipuri, inclusiv, perspective. Fenotipul liniilor provenite de la AP şi NC este diversificat, atestându-se obţinerea variabilităţii caracterelor cantitative, inclusiv, conţinutului de UE. De rând cu linii consangvinizate cu conţinut de UE mai jos de cât la soiurile AM şi NC, s-au obţinut linii cu conţinut ridicat (1.001-1.350% (s.u.) şi foarte ridicat (1.351-1.958% (s.u), ultimele constituind 11% la linii derivate de la AP şi 7% la linii obţinute de la NC. În rezultatul consangvinizărilor au loc şi schimbări fenologice: liniile se împart în 3 grupe de maturizare: timpurii, medii şi tardive, care constituie 24, 48 şi 28%, respectiv, la liniile derivate de la AP şi câte 33% în fiecare grup la liniile derivate de la NC. Liniile cu conţinut ridicat şi foarte ridicat de UE sunt genotipuri valoroase în vederea îmbunătăţirii calităţii materiei prime, ridicării productivităţii, randamentului soiurilor de Salvia sclarea.

Lucrarea include rezultatele cercetărilor efectuate asupra diversităţii speciilor de colembole şi coleoptere ale complexului arheologic Orheiul Vechi. În total au fost identificate 94 specii de nevertebrate, dintre care 59 de colembole şi 35 de coleoptere. Este prezentată lista taxonomică a speciilor, distribuţia lor geografică, spectrul trofic şi habitatele investigate.